Motanul meu e alintat nevoie mare. Niciodată nu cred să fi văzut ființă mai alintată ca el. Nu că e pisică și nu că e al meu; așa e el… din cale afară de alintat și de pufoșibil. Dacă ar fi om, motanului meu i-ar plăcea saltelele relaxa. Vorbesc prostii cu mac; motanului meu chiar îi plac saltele relaxa. În prezent îi plac. Că deh, e pisică, e alintat și mai ales are cu cine să semene: când ai un prieten uman ca mine (sau nu știu cum aș putea să mă numesc, că stăpân clar nu – poate mămică adoptivă). Cam la fel sunt și eu, ador tot ce înseamnă confort, relaxare – dar despre asta am tot trăncănit în ultima vreme. Ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer recomand acest articol scris de mine pe primul meu blog, Omlette du Fromage. Și altă poveste frumoasă (sau nu) aici.
Ei, bine, așa sunt pisicile au nevoie de tot ce însemnă pufos pentru a se simți bine în pielea lor. De când a venit frigul, motanul meu nu mai iese de sub pături și probabil că dacă ar avea o saltea relaxa în miniatură, doar pentru el, probabil s-ar simți și mai bine și mai în pielea lui. V-am mai povestit despre motanul meu? Cu siguranță că da și cu siguranță că am să vă povestesc și de acum încolo. Ca de exemplu, acum stă pe geam și nu-l clintește de acolo nici măcar vrabia care tree prin fața geamului. Da, e un pic de soare tomnatic și da bate blând pe fereastră. Atât de blând încât până și motanul meu, Ozzy, s-a gândit că n-ar fi rău să mai iasă de sub pătură și să viseze la saltele relaxa cocoțat pe geam, sus-sus la munte sus. Face parte dintr-o familie de alintături genetice așa că e normal că nu are cum să fie altfel. Fie că vorbim de pisici-oameni sau despre oameni-pisici. Vine toamna, vine mai apoi iarna iar pisica o știe. Știe că trebuie să se așeze la adăpost, să stea comod și să n-o deranjeze nimeni.
Că vorbim despre saltele relaxa sau doar pătuțuri pentru pisici, relaxa sau nu, nu toate animăluțele de pe stradă au norocul motanului meu. Există prea puțini oameni care se gândesc ce vor face animăluțele la venirea iernii. Alții se gândesc la măceluri în masă și la soluții care se desprind fără nicio problemă dintr-o epocă de mult apusă, epocă care are mare legătură cu manualele de istorie și niciun fel de legătură cu vremurile actuale. Oamenii se gândesc la ei și la saltele relaxa, în timp ce denigrează orice altă ființă. Ați putea spune că m-a apucat treaba asta brusc, că altă treabă nu am decât să-mi dau cu părerea de vreme ce discutam despre confort și saltele relaxa și nu despre cazul maidanezilor. Există o legătură între toate astea, legătură pe care am semnalat-o, de altfel și la începutul frazei. Eu nu m-aș simți confortabil știind că animăluțul meu nu se simte confortabil. Dacă e să fim oameni, suntem până la capăt. Eu așa zic că e ok, normal și mai ales, dar mai ales UMAN.
Oamenii se gandesc la tot felul de solutii cum sa faca sa le fie lor bine, dar atunci cand vine vorba despre acordarea unor drepturi simple unor ființe care s-au înrăit tot din cauza noastră, nu sunteți/suntem capabili să princepem nuanțe care țin în primul rând de umanitate și în al doilea rând de alte considerente. Confortul mai înseamnă, pe lângă saltele relaxa și alte alea, și civilizație și adoptarea unor soluții care țin de un om civilizat și nu soluții temporare.
OCTOBER PHOTOS 